Istoric

“România a fost mereu un refugiu sigur si liber pentru poporul bulgar, deoarece caminul taranului roman a fost deschis bulgarului cu sinceritate prieteneasca”
Gheorghi Sava Rakovski

Bulgarii din România


        Lăsăm istoricilor să găsească un răspuns potrivit întrebării “De ce bulgarii şi românii sunt vecini?” Prezenţa bulgarilor pe teritoriul României de azi se pierde în negura vremii, undeva în timpul marilor migraţii ale popoarelor.
        Istoricul Dinu Giurescu scrie despre “buna vecinătate şi colaborare care se bazează pe raporturi economice, politice şi militare tradiţionale”; despre “existenţa unui imperiu româno-bulgar sub domnia Asaneştilor”, etc. “De altfel năzuinţa către o existenţă liberă şi independentă stă la baza luptei comune a bulgarilor şi românilor împotriva cotropitorilor Otomani, secole de-a rândul. Cu greu ne-am putea închipui eliberarea naţională şi independenţa de stat, dacă nu ar exista solidaritatea şi sprijinul reciproc.”
        Este ştiut că încă din secolul al XIII-lea şi până în a II-a jumătate a sec. Al XIX-lea în Principatele Române se folosea scrierea chilirică, iar în cancelarii limba vorbită era vechea slavo-bulgară. Cele mai multe din izvoarele noastre despre istoria poporului român (însemnările, monumentele, scrierile şi cărţile mai vechi din epoca feudală) sunt scrise în limba medio-bulgară. O treime din lexicul limbii române e de origine slavă; multe din denumirile de râuri, lacuri, munţi, păduri, localităţi din România sunt de origine slavă.
        Marea dramă din a II-a jumătate a sec. Al XIV-lea pentru popoarele din Balcani, prin extinderea ocupaţiei otomane până la Dunăre, iar apoi şi mai departe, a provocat mari emigrări bulgare în nordul marelui fluviu. Izvoarele istorice scrise confirmă acest exod la nord de Dunăre, în principal în Ţara Românească şi Moldova.
        Valurile succesive de refugiaţi se înteţeau în mod deosebit în urma numeroaselor răscoale, războaie purtate de tările creştine vecine împotriva Imperiului Otoman, de partea cărora populaţia bulgară trecea de fiecare dată, şi a jafurilor şi prigoanelor kardjaliilor (hoarde de militari rebeli turci). Astfel, de pildă, o primă emigrare masivă consemnată este cea din 1396. O jumătate de veac mai târziu (1444) după expediţia nereuşită a regelui Vladislav al III-lea, din Bulgaria de nord s-au refugiat în Ţara Românească şi Moldova mai bine de 12.000 de bulgari cu familiile lor. Alte emigrări consemnate sunt cele din timpul lui Vlad Dracul şi Radu cel Mare. Sfârşitul secolului al XVI-lea aduce o altă emigrare masivă când, încurajată de succesele militare ale lui Mihai Viteazul, întreaga populaţie din Bulgaria de nord este cuprinsă de răscoală în Târnovo unde este instalat ca ţar un urmaş al lui Şişman, dar Sinan Paşa, în fruntea unei armate numeroase, trece prin foc şi sabie Nordul Bulgariei: atunci 60.000 de bulgari au luat drumul pribegiei.
        Procesul de refugiere se va repeta în vremea lui Matei Basarab (1632-1654), Constantin Brâncoveanu (1688-1714); tot sfârşitul secolului al XVIII-lea şi prima jumătate a secolului al XIX-lea cunosc asemenea emigrări. Astfel, după răscoala din Ciproveţ (NV Bulgariei) din 1688, alte valuri de bulgari (mulţi dintre ei şi romano-catolici) emigrează în Ţara Românească, Banat şi Apusul Europei. Numărul lor este impresionant, mai ales că se desfăşoară pe o perioadă de câteva zeci de ani. Deosebit de mari au fost cele de după 1792, cele din timpul şi după războiul ruso-turc (1806-1812), când au emigrat în Ţara Românească şi Moldova 86.000, iar în urma războiului din 1828-1830 s-au refugiat alţi 140.000 de bulgari. Emigrările au continuat şi în timpul războiului din Crimeea (1854-1861)
        Atât în Moldova cât şi în Ţara Românească, mai ales pe lângă Dunăre şi în apropierea marilor oraşe, s-au constituit sate sau cartiere (mahalale), ale populaţiei sud-dunărene., bulgăreşti, numite de localnici sârbi. După cum se cunoaşte, sub numele de SÂRBI se înţelegeau în general slavii sudici. Pentru nimeni nu constituie un secret faptul că în sudul ţării noastre există numeroase aşezări în care trăiesc şi muncesc cetăţeni de origine bulgară, cărora li se zice sârbi. Interesant e că ei spun în limba bulgară că sunt sârbi, iar în vorbire nu folosesc forme cauzale pentru substantive – caracteristic limbii bulgare. Pentru specialişti faptul e cunoscut, dealtfel şi populaţia din satele vecine ştie că vecinii “sârbi” sunt bulgari.
mai mult...

Linkuri utile
Noutati